© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc i-a canonizat pe Artemide Zatti şi Giovanni Battista Scalabrini[2022-10-09]Biserica Catolică a dobândit duminică doi noi sfinţi, Papa Francisc canonizându-i pe Sfântul Artemide Zatti şi pe Sfântul Giovanni Battista Scalabrini. Cei doi sfinţi s-au născut amândoi în Italia în secolul al XIX-lea şi au slujit altora pe fondul emigrării masive a sute de mii de italieni în fiecare an la începutul secolului al XX-lea. Scalabrini este cunoscut pentru că a fondat un ordin misionar care a slujit imigranţii, în timp ce Zatti a fost el însuşi un imigrant, părăsind Italia pentru Argentina împreună cu familia sa în 1897, la vârsta de 16 ani. În cadrul unei Liturghii în aer liber, în Piaţa San Pietro, pe 9 octombrie, mulţimea a cântat Litania sfinţilor în timp ce Papa se pregătea să îi declare în mod solemn pe cei doi sfinţi.Cu toiagul pastoral în mână, Papa Francisc a proclamat în latină: „Pentru cinstirea Preasfintei Treimi, pentru exaltarea credinţei catolice şi pentru sporirea vieţii creştine, prin autoritatea Domnului nostru Isus Cristos şi a Sfinţilor Apostoli Petru şi Paul, precum şi a noastră, după o deliberare adecvată şi rugăciuni dese pentru asistenţă divină, şi după ce am cerut sfatul mai multor fraţi Episcopi, îi declarăm şi definim pe Fericiţii Giovanni Battista Scalabrini şi Artemide Zatti drept sfinţi şi îi înscriem în rândul sfinţilor, decretând ca ei să fie veneraţi ca atare de întreaga Biserică.” După ce Evanghelia a fost citită atât în latină, cât şi în greacă, Sfântul Părinte a spus în predica sa că cei doi noi sfinţi pot mijloci pentru „a ne ajuta să păşim împreună, fără ziduri ale divizării; şi să cultivăm acea nobleţe a sufletului, atât de plăcută lui Dumnezeu, care este recunoştinţa”. Papa a spus că această canonizare l-a făcut să se gândească la numeroşii migranţi care suferă astăzi, menţionând refugiaţii din Ucraina şi imigranţii care încearcă să traverseze Mediterana pentru a ajunge în Europa. Sf. Giovanni Battista Scalabrini (1839-1905) Papa Francisc a renunţat la cerinţa obişnuită a Bisericii privind un al doilea miracol pentru a-l canoniza pe Scalabrini. Papa a spus în predica sa că Episcopul italian a avut „o mare viziune” şi „a aşteptat cu nerăbdare o lume şi o Biserică fără bariere, în care nimeni nu este străin”. „Episcopul Scalabrini, care a fondat o congregaţie pentru îngrijirea emigranţilor […], obişnuia să spună că în călătoria comună a emigranţilor nu trebuie să vedem doar probleme, ci şi un plan providenţial”, a spus el. Mons. Scalabrini a fost descris cândva de Papa Pius al IX-lea ca „apostolul catehismului”. Originar din regiunea italiană Lombardia, Scalabrini a fost hirotonit preot în 1863 şi numit Episcop de Piacenza la vârsta de 36 de ani. Ca Episcop, a fondat Misionarii Sfântului Carol Borromeo (cunoscuţi şi sub numele de scalabrinieni). De asemenea, a creat „Asociaţia Sfântul Rafael”, laică, la fel ca ordinul pe care l-a fondat fiind dedicată oferirii de îngrijire pastorală imigranţilor în porturile în care aceştia se îmbarcau şi debarcau la începutul secolului XX. În 1901, şi-a vizitat misionarii din Statele Unite şi a fost primit la Casa Albă de către preşedintele Theodore Roosevelt. Mons. Scalabrini era convins de necesitatea unor instituţii care să însoţească călătoria imigranţilor în toate etapele ei, având grijă să nu rupă brusc legăturile culturale cu patria de origine şi să menţină limba maternă ca liant de unitate cu ceilalţi compatrioţi. După ce s-a întors din vizita la misionarii săi din Brazilia, Mons. Scalabrini a murit în 1905, la 1 iunie – dată pe care Biserica o marchează astăzi ca zi de sărbătoare. Sfântul este amintit, de asemenea, pentru că a fondat un ziar diecezan, pentru că s-a îngrijit de săraci şi bătrâni, pentru că a fost un promotor al Adoraţiei euharistice şi un protector al cântării liturgice corecte. Mons. Scalabrini a scris: „Tocmai datorită migraţiilor impuse de persecuţii, Biserica a depăşit limitele Ierusalimului şi ale Israelului şi a devenit «catolică»; datorită migraţiilor din zilele noastre, Biserica va fi un instrument de pace şi de comuniune între popoare.” Sf. Artemide Zatti (1880-1951) Papa Francisc l-a lăudat pe Zatti ca fiind „un exemplu viu de recunoştinţă”. A subliniat în predica sa cum asistentul medical imigrant i-a mulţumit lui Dumnezeu, „luând asupra sa rănile altora”. „Vindecat de tuberculoză, şi-a dedicat întreaga viaţă slujirii celorlalţi, îngrijindu-i pe cei bolnavi cu o dragoste tandră. Se spune că a purtat pe umeri trupul mort al unuia dintre pacienţii săi”, a spus Sfântul Părinte. Zatti s-a născut într-o sărăcie extremă în Italia, în 1880. La vârsta de 9 ani, îşi ajuta deja părinţii lucrând ca muncitor agricol, înainte ca familia sa să emigreze în Argentina. În tinereţe, Zatti a frecventat o parohie catolică ce era condusă de salezienii lui Don Bosco, în oraşul argentinian Bahía Blanca. La vârsta de 20 de ani, s-a înscris pentru a deveni preot salezian. În timp ce locuia în comunitatea saleziană, Zatti a contractat tuberculoza după ce s-a îngrijit de un tânăr preot cu această boală. Unul dintre preoţii salezieni, asistent medical, i-a sugerat lui Zatti să se roage pentru mijlocirea Maicii Domnului, făcând o promisiune că, dacă va fi vindecat, îşi va dedica viaţa ajutorării bolnavilor. Zatti a făcut de bunăvoie promisiunea şi a fost vindecat de tuberculoză. Mai târziu, a spus despre acest eveniment: „Am crezut, am promis, am fost vindecat”. Tânărul imigrant italian a renunţat la ideea preoţiei şi a devenit frate coadjutor salesian, un rol laic, pentru a se putea dedica slujirii în domeniul medical. În 1915, la vârsta de 35 de ani, Zatti a devenit director al spitalului administrat de salezieni în Viedma, un oraş din centrul Argentinei. Doi ani, mai târziu, a devenit şi managerul farmaciei şi a primit licenţa de asistent medical profesionist. Zatti nu numai că a lucrat în spital, dar a călătorit şi la periferiile din Viedma şi din oraşul vecin Carmen de Patagones pentru a trata oamenii aflaţi în nevoie, iar reputaţia sa de sfânt infirmier s-a răspândit în toată acea zonă a Argentinei. Zatti l-a văzut întotdeauna pe Isus în fiecare dintre pacienţii săi. Unii oameni îşi amintesc chiar că l-au văzut cărând trupul unui pacient care murise în timpul nopţii la morgă, în timp ce recita „De Profundis”, o rugăciune pentru morţi care provine din textul Psalmului 130. Oamenii care l-au cunoscut spuneau că Zatti îşi îndeplinea slujirea bolnavilor cu sacrificiu eroic şi că radia lumina lui Dumnezeu, aducându-i chiar şi pe unii necredincioşi la credinţă. În 1950, după ce a căzut de pe o scară, Zatti a început să dea semne de cancer la ficat. A continuat să lucreze, dar la 15 martie 1951, la vârsta de 70 de ani, a murit din cauza bolii. Este primul coadjutor salezian care a fost declarat sfânt. Va fi sărbătorit pe 13 noiembrie Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 604, Ultimul acces: 2026-10-09 20:45:18
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
